Intr-o tanara gradina
Dintr-un sat frumos, bogat,
Am vazut o rasarita
Carei ochii i-au legat.
Inteleg ca nu degeaba,
Ci de pasari care zbor.
Totusi e neomeneste
Sa legi ochii unei flori.
Nu mai stie-n care parte
E acuma Soarele.
Amarata se gandeste:
„Poate ca nici nu mai e!“
Doamne, cum slutit-am floarea,
O am cunoscut abia.
Ieri, craiasa fara seaman,
Azi te poate speria.
Un copil de ea aseara
Chiar s-a speriat putin.
Latra-n fata ei catelul
Ca la dusman si strain.
E si paine, si la paine,
Si casuta, si carbuni.
Dar ceva in viata asta
Nu-i la cale, oameni buni.
Nu-i la cale, cum sa fie,
Daca, omule, in loc
Sa-i spui florii: „Buna ziua“,
Ii pui carpele pe ochi.
Elei, soro, cum imi vine
Carpa de pe ochi sa-ti scot,
Sa fugim si sa ne-ascundem
Si de bine, si de tot.
Sa luam cu noi si cucul
Care-a mai ramas pe lunci.
Sa vedem ce-a zice omul,
Sa vedem ce-a zice-atunci?!