CalendarulMagic.ro a avut ocazia în weekend să fie alături de multe mămici, dar şi de un tătic şi un bunic, pentru a împărtăşi din experienţele de părinte. Bucuria a fost prilejuită de atelierului de comunicare empatică „Dincolo de pedepse şi recompense”, găzduit de Cuiburi cu Soare.
Bineînţeles, întâlnirea de sâmbătă, 30 noiembrie, nu ar fi avut loc fără ajutorul prietenilor noştri:
Monica Loşonţi (facilitator de ateliere de comunicare non-viol
enta) şi Cristina Câmpean de la
Centrul Educaţional Continuum cu Pedagogie Montessori “Cuiburi cu soare” din Floreşti (Cluj).
Nu există un model parental ideal, asta ştim sigur, însă putem apela la o serie de tehnici recomandate de psihologi precum Marshall Rosenberg, cel care a creat conceptul de comunicare non-violentă.
Cert e că, aşa cum a apreciat una dintre persoanele prezente la discuţie, de altfel un tătic: „Educaţia copiilor e între ceva mirobolant şi un război de gherilă.”
Haideţi să vedem dacă ne-am gândit vreodată la aceste întrebări şi cât de mult ne regăsim în răspunsurile de mai jos.
I. Care sunt greutăţile prin care trec eu, ca şi părinte, şi cum le pot rezolva?
Participanţii la atelier au spus că:
„ E foarte greu să ţii cont de sentimentul copilului atunc când te grăbeşti”; „Nu pot să-i spun nu imediat, trebuie să negociez.”
Sigur vă regăsiţi în cel puţin una dintre replicile menţionate mai sus. După cum observaţi, soluţiile nu sunt precizate în răspuns, e vorba mai mult de un răpuns-constatare al părintelui aparent neputincios.
Într-adevăr, a fi părinte presupune o luptă, atât cu tine, cât şi cu cel mic, dar e vorba de o luptă în care trebuie să fii mai bun, mai informat, mai deschis la dialog, o luptă din care ambele părţi trebuie să iasă invingătoare!
Sfatul Monicăi Loşonţi şi al părinţilor prezenţi:
Dimneaţa, când vă grăbiţi să ajungeţi cu cel mic la grădiniţă şi întâmpinaţi probleme de genul celora că micuţul nu vrea să se îmbrace cu ceva anume sau durează foarte mult până se îmbracă, încercaţi să vă treziţi din timp şi să îi acordaţi acel timp copilului dumneavoastră pentru a se pregăti. Fie că este vorba de mâncare, îmbrăcat, spălat pe dinţi, copilul nu trebuie grăbit! Gândiţi-vă că dacă ţipaţi la copil şi îl grăbiţi, îl face şi pe el stresat şi nervos tot restul zilei.
La fel, în cazul în care nu reuşiţi nicicum să îi spuneţi că nu are nevoie ceva anume, nu îi spuneţi din prima „NU!” Daţi-i exemple relevante, ajutându-vă uneori chiar de imagini sau filmuleţe, pentru a-i da un exemplu concret, izvorât din experienţa altora (cum ar fi imagini cu copiii supraponderali care mămâncă des dulciuri şi iau masa la fel de des la restaurantele tip fast-food).
II. Cum vreau să fie copilul meu în viitor?
Participanţii la atelier au spus:
„Cred că uneori ne dorim ca ei să fie cum nu suntem noi”; „Perseverent şi corect”; “Să aibă simţul umorului”; „Să fie echilibrat emoţional şi sufleteşte, să-şi cultive inteligenţa emoţională”.
Sfatul Monicăi Loşonţi:
Monica ne-a asigurat că micuţii noştri vin cu toate calitătăţile imaginabile pe pământ, însă societatea şi noi, părinţii, le impunem un anumit drum, astfel încât multe dintre aceste calităţi se pierd, sunt inhibate, sau nu sunt deloc cultivate.
„Noi, ca părinţi, avem datoria să îi facem să rămână aşa”, menţionează Monica, venind şi cu un exemplu: copilul care stinge şi aprinde întrerupătorul încontinuu, până se plictiseşte, este un vădit exemplu de perseverenţă! Noi, părinţii, îi interzicem acest joc pe care îl considerăm extrem de enervant, îi spunem tăios „NU-i voie!” şi, la fel de tăios îl determinăm să renunţe să facă ceea ce-i place.
III. Ce calităţi vreau să aibă relaţia dintre mine şi copilul meu?
Părinţii participanţi la atelier au spus: “Încredere, siguranţă şi mai ales încredere”; “Respect, armonie”; “Responsabilitate şi libertate”. Da, toţi vrem să fim prieteni cu copiii noştri şi să îi facem să se simtă liberi (liberi în a lua decizii, liberi în sensul general de a nu se simţi oprimaţi de societatea în cre trăiesc).
Dacă dorim ca micuţii noştri să-şi cultive calităţile menţionate în răspunsurile întrebărilor anterioare, sau să aibă oricare alte calităţi care ne vin în minte, trebuie să conştientizăm că relaţia pe care noi o avem cu copilul notru îi influenţează comportamentul şi, totodată, trăsăturile sale emoţionale.
Sfaturile şi aprecierile Monicăi:
“Prin micile noastre conflicte, noi punem beţe în roate relaţiei armonioase pe care ne-o dorim cu copiii noştri, vrem respect, dar foarte greu îi respectăm pe ei”. Prin urmare, noi, ca părinţi, nu trebuie să ne considerăm tot timpul ca fiind autoritatea supremă, trebuie să îi ascultăm atent pe cei mici şi să facem uneori ce vor ei. Cultura populară ne-a învăţat că doar părintele are autoritate asupra copilului şi că trebuie să îi controleze orice mişcare. Ei bine, nu este tocmai aşa. Bineînţeles, nu îi putem permite absolut orice copilului, însă e nevoie să conştientizăm că în spatele oricărui comportament de „copil obraznic” se află o nevoie! Dacă, de exemplu, micuţul nostru ţipă, se urcă pe masă chiar cînd avem musafiri, înseamnă că are nevoie de atenţie, de puţin mai mult timp cu noi. Tu cât timp aloci zi de zi ca să te joci cu cel mic, ca să faci ceva special doar cu el? Indicat ar fi să vă rezervaţi măcar jumătate de oră pe zi pentru o astfel de activitate specială, fie ca ea implică un anumit joc, poate chiar un joc de roluri, sau orice altă „prosteală”.
Cei mici au nevoie de ajutor din partea noastră pentru a-şi verbaliza sentimentele. Comunicarea non-violentă nu presupune nicidecum un parenting permisiv, ci porneşte de la premiza esenţială că sentimentele şi modul în care ne manifestăm (atât ale noastre, cât şi ale copiilor) decurg din împlinirea sau neîmplinirea nevoilor. Şi noi, ca părinţi, avem nevoi, dar şi cei mici au nevoile lor, care nu trebuie nicidecum ignorate (şi nu vorbim de nevoile de bază, precum hrana şi somnul).
Odată ce au aflat aceste soluţii, părinţii prezenţi la atelier s-au simţit mai încrezători, mai siguri pe ei înşişi, bucuroşi că se află pe drumul cel bun în ceea ce priveşte educarea copiilor şi comunicarea cu aceştia!
Vom reveni curând cu alte articole relevante tema comunicării non-violente, articole inspirate din acest atelier susţinut de Momica Loşonţi!
Voi cu ce probleme vă confruntaţi în ceea ce priveşte comunicarea cu micuţii voştri? Aşteptăm feedbackul vostru!