Biserica greco-catolică Sfântul Nicolae din Floreşti, judeţul Cluj, a îmbrăţişat un obicei special, pentru a ajuta familiile sărace, mai ales cele din care fac parte şi copii. Este vorba de pâinea Sfântului Anton. În fiecare marţi, de la ora 17:00, multă lume vine cu diverse alimente, în principal pâine, pe care o donează persoanelor aflate în dificultate.
La invitaţia prietenei noastre Voinea Eva Narcisa, CalendarulMagic.ro a fost prezent săptămâna trecută la biserica Sfântul Nicolae, unde a putut vedea exact în ce constă acest obicei binevenit pentru oamenii sărmani.
În lume nu se ştie când se întoarce roata, trebuie să oferim cu dăruire pentru aproapele nostru, mărturiseşte Nicolae Oltean, părintele care ţine slujbele în urma cărora se adună şi se împarte pâinea Sfântului Anton.
După liturgia de la ora 17:00 şi rugăciune, pâinea este sfinţită şi apoi oferită doritorilor care se prezintă personal la biserică, sau, în cazuri mai speciale, este dusă de părintele Nicolae Oltean direct la familiile nevoiaşe. În fiecare marţi, se strâng în medie 20 de pâini, dar şi alte alimente.
Legenda Pâinii Sfântului Anton
Se spune că Sfântul Anton este părintele săracilor, nu numai pentru suportul spiritual pe care îl oferă , ci şi pentru faptul că le asigură pâinea cea de toate zilele. În anul 1980, în oraşul francez Toulon trăia o femeie darnică. Ea se ocupa cu negoţul. Într-o dimineţă, ea nu şi-a putut deschide prăvălia, pentru că lacătul fusese forţat în timpul nopţii şi rămăsese blocat. În zadar a încercat un lăcătuş să o ajute cu o legătură de chei. Lăcătuşul a plecat să caute unelete mai bune, ca să spargă lacătul. Sfântului Anton îi fu promisă pâine pentru săraci, dacă avea s-o ajute pe femeie să-şi deschidă prăvălia. Se pare că minunea s-a întâmplat, căci nu a mai fost nevoie de ajutorul lăcătuşului ca să spargă lacătul. Prăvălia a fost deschisă în cele din urmă cu prima cheie pe care lăcătuşul a încercat-o , ca ultimă probă înainte de a distruge lacătul. De atunci, negustoare din Toulon a rămas recunoscătoare Sfântului Anton şi a făcut din prăvălia ei un loc de pelerinaj, de unde săracii putea să-şi procure pâine fără să plătească.
În cele din urmă, nu contează ce religie împărtăşim sau dacă suntem persoane spirituale, atâta timp câi îi putem ajuta pe cei care chiar au nevoie. Oricine e binevenit să participe la acest obicei! Mai ales în preajma sărbătorilor de iarnă, când mai uităm de grijile cotidiene şi când masa ne e plină, putem renunţa măcar la o pâine pe care o putem oferi părinţilor şi copiilor cu dificultăţi financiare! Ideal totuşi ar fi să facem acest gest mai des, nu numai în funcţie de anumite sărbători.