CalendarulMagic.ro revine cu sfaturi (sau reguli) pentru părinţii care au probleme în ceea ce priveşte cooperarea cu copiii. Aceste reguli au fost expuse în cadrul atelierului de comunicare non-violentă Dincolo de pedepse şi recompense, susţinut de Monica Losonţi la Cuiburi cu Soare din Floreşti.
În primul rând, nu putem trece la subiect fără să vorbim puţin de principiile comunicării non violente, de premizele acesteia, care sunt:
- Toţi oamenii au nevoi, nevoile fiind universale
- În orice moment, toate acţiunile noastre au ca scop împlinirea nevoilor
- Nevoile tuturor contează
- Modul cum fiecare îşi împlineşte nevoile este diferit
- Sentimentele şi manifestările noastre decurg fin împlinirea sau neîmplinirea nevoilor.
Pornind de la aceste idei, au putut fi identificate o serie de reguli ale cooperării dintre părinţi şi copii:
1. Ascultarea copilului
Unul dintre principiile esenţiale ale comunicării şi cooperării este ascultarea reciprocă. Prin urmare, încercaţi să faceţi în aşa fel încât să nu fiţi grăbiţi tot timpul, să aveţi timp să-i ascultaţi pe cei mici şi să puteţi răspunde cu certitudine la întrebarea „Ce simte copilul meu?”Dacă dorim ca relaţia pe care o avem cu copilul nostru să fie bazată pe prietenie şi respect, atunci ascultarea este esenţială!
2. Oferirea empatiei
Poate că e destul de dificil să te pui în locul copilului tău. Atunci nu te pune în locul lui, ci aminteşte-şi cum erai tu la vârsta lui. Probabil diferenţele nu sunt atât de semnificative.
Empatia este strâns legată de sentiimente şi nevoi.
Trebuie să ştim că în spatele oricărui comportament se ascunde o nevoie. Dacă micuţul nostru ţipă şi se urcă pe masă când ţi-e lumea mai dragă, respectiv atunci când aveţi musafiri, ei bine, asta înseamnă că are nevoie de atenţie, că nu îi este satisfăcută o nevoie, că e stresat (da, şi copiii pot fi stresaţi!). Odată identificată acea nevoie, copilul nu mai este anxios, nervos, iar tu îi poţi explica micuţului că modul în care se comportă nu e în regulă şi că îţi poate comunica oricând, cu încredere, de ce are nevoie, fără să apeleze la accese de furie.
Copiii au un tumult de sentimente pe care uneori le scot afară lovind în ceva. Datoria noastră este de a-i ajuta să-şi verbalizeze sentimentele.
3. Conectarea cu nevoile copilului
Orice copil are nevoie să se simtă conectat cu părintele său, pentru a fi fericit, pentru a i se satisface nevoia de afecţiune. Astfel, e indicat să vă rezervaţi un timp special pentru activităţi speciale cu copilul dumneavoastră, odată ce acesta are vârsta de 2-3 ani. Foarte important, dacă aveţi doi sau mai mulţi copiii, e recomandat să aveţi câte o activitate specială cu fiecare în parte, pentru că fiecare copil e diferit! Prin oferirea a măcar 30 de minute zilnice din timpul dumneavoastră unui anumit tip de conectare (joc, sport, lectură, film, etc.), cel mic va ajunge în timp să comunice mult mai eficient cu mama sau tatăl său.
4. Joaca
Fie că e vorba de un joc de roluri sau pur şi simplu a face din totul o joacă, această strategie poate merge de minune! De exemplu, dacă cel mic refuză să se spele pe dinţi, îi puteţi motiva prin simularea mersului de soldăţel la baie, sau prin faptul că şi ursuleţul său preferat trebuie să se spele pe dinţi şi că nu o poate face singur, fără ajutorul copilului!
5. Oferirea dreptului de a alege
De cele mai multe ori avem impresia, ca părinţi, că noi ştim ce este mai bine pentru copilul nostru şi că nu e nevoie să îi ascultăm plângerile, respectiv plânsul. Răspundem NU! din automatism. „Lasă, ştiu eu ce e mai bine pentru tine, pentru copilul meu!”Într-adevăr, instinctul matern dă greş depuţine ori sau deloc, însă ar trebui să îi lăsăm şi pe cei mici să decidă din când în când. Asta nu înseamnă un parenting extrem de permisiv, dar putem să-i lăsăm pe cei mici să aleagă, de exemplu, unde vom petrece weekendul sau care e culoarea pantalonilor sau a rochiţei pe care o vor purta la serbare! Copilul se va simţi acceptat, că părerea lui chiar contează.
Strâns legată de alegere este motivaţia copilului. Odată ce tu îi dai dreptul de a alege, te conectezi cu el, vă jucaţi, îl asculţi, el poate fi ghidat de motivaţia exterioară (extrinsecă), făcând cu drag ceea ce face, descoperindu-şi totodată şi pasiunile pentru anumite activităţi.
6. Explicaţia şi argumentarea
E foarte important să îi explicăm copilului de ce o anumită decizie nu e bună şi să şi venim cu un argument bun. În niciun caz nu trebuie să le dăm o explicaţie dură atunci când suntem şi noi încărcaţi cu energie negativă. Din nou, fără acel „NU e voie!” instinctiv, fără să avem puterea exemplului, altfel îi vom face pe micuţi să se simpă neacceptaţi şi frustraţi. Dacă suntem nervoşi din cauza problemelor cumulate peste zi, le putem spune: „Dragul meu, las-o pe mami 5 minute, are nişte probleme, nu e vina ta!”
7. Modelul parental ideal
Un copil fericit are părinţi fericiţi! Modelul pe care tatăl şi mama il acordă copilului zi de zi este extrem de important. Trebuie să ştie că vă ajutaţi reciproc şi că amândoi aveţi grijă de el. Evitaţi cu orice preţ certurile de faţă cu copilul. Acasă, copilul se comportă autentic, pentru că e mediul în care se simte în siguranţă, de accea tot acasă îşi va exprima supărarea, furia. Noi trebuie să îi acceptăm sentimentele şi să vedem cum putem cooper a eficient cu copilul nostru, oferind la rândul nostru cel mai bun model de colaborare: o relaţie ideală între soţ şi soţie, respectiv între mamă şi tată.
Ca bibliografie obligatorie, vă recomandăm volumul „Comunicarea Nonviolentă – un limbaj al vieţii”, al lui Marshall Rosenberg