PĂCALĂ – Teatrul Ţăndărică, București

pacalaPĂCALĂ – Teatrul Ţăndărică, București
Vineri, 14 Martie 2014, ora 10:00
Regia: Ioan Brancu
Scenografia: Cristina Pepino
Muzica: Dan Bălan
Distributia: Mihai Dumitrescu/Dan Codreanu, Gabriel Apostol/Ioan Brancu, Alina Teianu/Daniela Ruxandra Mihai, Ilona Hrestic/Florentina Tănase, Alina Petrescu/Roxna Vișan, Marin Fagu/George Simian.
Varsta: peste 4 ani
Data premierei: 14 mai 2002
Durata: 55 min

Erou popular, sursă de inspiraţie pentru Creangă şi Slavici, Păcală adună înţelepciunea şi umorul omului simplu, muncitor, doar aparent prostuţ.
Păcală este pus în situaţii diverse, comice, se luptă cu reprezentanţii societăţii civile: jandarm, popă încercând să-i pedepsească conform justiţiei populare. În cele din urmă, sfârşeşte prin a fi el însuşi păcălit.La ŢĂNDĂRICĂ, spectacolul, pus în cheie parodică, este plin de haz, antrenant şi aduce în prim-plan lumea satului românesc. Copii învaţă să nu se lase păcăliţi, dar şi primii paşi ai unei hore româneşti! Aşa că, vă învităm la „Păcală”, „o reprezentaţie în care abundă situaţiile comice spre hazul micilor şi marilor spectatori.” (Veronica GHERASIM, „Cotidianul”) Şi nu e păcăleală!

Presa despre

„Foarte interesantă în spectacol, cu joc de volume, proporţii şi perspective este alternarea personajelor interpretate de actori în carne şi oase cu dublul lor – păpuşa, mânuită cu iscusinţă. Un Păcală mare şi unul mic, un preot burtos la dimensiunile lui, unul mic, la fel de antipatic. Interesant cum dialogul acesta pe voci diferite antrenează imagini diferite care – reale sau de «poveste în poveste» – păstrează dimensiunile şarjei şi ale grotescului.”
(Marina CONSTANTINESCU, „Teatrul azi”, nr. 6,7,8, şi 9/2002)
„Conlucrarea dintre Ioan Brancu şi Cristian Pepino este fericită pentru că îmbină ştiinţa teatrală a maestrului cu prospeţimea şi inventivitatea tânărului păpuşar. Interpreţi tineri, cu voci educate, gaguri multe şi cu haz, decor inspirat, costume populare autentice, muzică adecvată, toate împreună stârnesc voioşia spectatorilor, propun învăţăminte copiilor şi ne îndeamnă să revenim în lumea poveştilor simple şi bune.”
(Florica ICHIM, „România liberă”, 29 mai 2002)
„Majoritatea dintre noi îl ştim pe Păcală ca un fel de prost al satului, care din când în când le nimereşte şi se răzbună pe cei care vor să-i facă rău, păcălindu-i. Regizorul şi interpretul rolului principal au gândit un Păcală inocent pe care îl interesează doar să trăiască liniştit alături de iubita lui văcuţă Florica. E oricând pregătit să-i ajute pe ceilalţi, să-şi facă datoria până la capăt. Păcală e un fel de păstor fericit în mijlocul naturii, care nu se teme de nimeni şi de nimic şi căruia însuşi Dumnezeu i se adresează.”
(Răzvana NIŢĂ, „Cronica română”, 20 mai 2002)
„Este o lume a eposului popular în care isprăvile legendarului personaj le află toată lumea, fiecare om din sat încercând, la un moment dat, să-l pedepsească pe prostănac, să scape satul de el. Numai că Păcală aplică pedeapsa cu moartea tuturor celor care se ridică împotriva lui. [...] Naraţiunea este împănată cu cântece populare, intermezzo-uri muzicale ce conferă o notă de autenticitate a vieţii rustice româneşti prezentate.”
(Maria OPREA, „Timpul liber”, nr. 17 (136)/ 25 aprilie-1 mai 2002)
„Îmi face mare plăcere să afirm că Păcală este o punere în scenă reuşită din toate punctele de vedere: ca regie, ca actorie, ca scenografie, ca muzică. Este o reprezentaţie în care abundă situaţiile comice spre hazul micilor şi marilor spectatori.”
(Veronica GHERASIM, „Cotidianul”, nr. 112 (3276)/ 16 mai 2002)

Articole similare:

.

Comentarii:

comentarii